LINISTE. SILENCIO

LA INTRARE IN BBLIOTECA....
                   A LA ENTRADA EN LA BIBLIOTECA

LINISTE. LUCIAN BLAGA. EL SILENCIO.
Atâta linişte-i în jur de-mi pare că aud
Tanto silencio es a mi alrededor, parece que escucho
cum se izbesc de geamuri razele de lună.
Como se golpean en los cristales los rayos de luna
În piept                      En el pecho
mi s-a trezit un glas străin
                                 se me ha despertado una voz ajena
şi-un cântec cântă-n mine-un dor, ce nu-i al meu.
                                  y un canto canta en mi un sentir
Se spune, că strămoşii, cari au murit fără de vreme
se dice que nuestros antepasados abuelos, que fenecieron sin tiempo
cu sânge tânăr încă-n vine,
con su sangre joven todavía en sus venas
cu patimi mari în sânge,              con grandes pasiones en su sangre
cu soare viu în patimi,                 con el ardiente sol como pasión
vin                                                vienen
vin să-şi trăiască mai departe    vienen a vivir aún mas
în noi                                            en nosotros
vieaţa netrăită.                            su vida no vivida
Atâta linişte-i în jur de-mi pare că aud    
          Tanto silencio es a mi alrededor, parece que escucho
cum se izbesc de geamuri razele de lună.  
          Como se golpean en mis cristales los rayos de luna
O, cine ştie – suflete-n ce piept îţi vei cânta
şi tu odată peste veacuri
pe coarde dulci de linişte
pa harpă de-ntuneric – dorul sugrumat
frânta bucurie de vieaţă? Cine ştie? Cine ştie?
                             Uf quien sabe, alma mía en que pecho cantaras
                             si alguna vez después de siglos
                             sobre dulces cuerdas del silencio
                             en armonía con la obscuridad,
                             perdido el recuerdo,
                             rota la alegría por vivir
                             Quien sabe.? Quien sabe?….